miercuri, 7 iulie 2010

Dragul meu călător ,

 
Mintea îmi este plină de gânduri spre tine. 
Culorile se învart în jurul meu.
Stelele le-ai luat cu tine și astfel cerul meu e gol .
În noapte, când întreg universul iși vede de odihna lui, mă gasești în același loc, visând la lumea noastră construită din castele de nisip, șuierând și scriindu-ți poezii .
Iar când pământul se frământă din nou, trimit către tine raze , de dor, dorința,  fiindu-ți aproape mereu .



( cuvinte împotmolite de sentimente )

Va continua .

10 comentarii:

  1. superb..
    imi descrie f bine starea de acum.
    hug

    RăspundețiȘtergere
  2. frumos:X
    imi place foarte mult blogul tau:)

    RăspundețiȘtergere
  3. asteptam cu drag continuarea! Numai bine!

    RăspundețiȘtergere
  4. minunat.scrii pur si simplu superb.

    RăspundețiȘtergere
  5. Bun! Am inteles cine este calatorul; dar cine este Demiurgul?

    RăspundețiȘtergere
  6. de obicei este un anume cititor... ne vom regasi si noi, restul, in fragmente

    RăspundețiȘtergere
  7. cuvinte impotomolite in sentimente...superb:X

    RăspundețiȘtergere
  8. frumos!si fotografia aleasa e superba!:)

    RăspundețiȘtergere