miercuri, 18 august 2010

Cu luna



Nu pot a-mi aseza inima in litere . Cuvintele nasc sentimente, iar sentimentele nu pot fi transpuse in cuvinte  . In miez de noapte, ascultand fosnetul furnicilor prin iarba , ma chinui sa imi gasesc fiinta.  Un pierdut spirit prin univers , cu trupul slab si ascutit asteptandu-si steaua . 
Asta am devenit ?


Asta esti, asta ti-e menirea ...

Dragii mei, impart pedeapsa cu voi fara stirea voastra, cand ar trebui sa imi port singura crucea . 
Iertare! 
Minte naluca , ce zburda pe deal , ploaia care va veni sa te curete , sa iti imprastie materia in frumos si in fericire, pentru ca nu te poti bucura in paharul gol . 

Sufletul meu traieste si te iubeste .

12 comentarii:

  1. Nu ne cunoastem soarta fara sa o cautam si fara sa luptam cu ea. Inchidem doar ochii si ne bucuram de ce se intampla in jurul nostra, iar atunci cand se lasa seara ascultam pana si firul de iarba ce creste. Trebuie sa fim puternici, urcam muntele tinand piept cu el. In genunchi il urcam iar apoi ne bucuram de victorie

    RăspundețiȘtergere
  2. imi place sfarsitul la nebunie:D

    RăspundețiȘtergere
  3. http://autostradainceputului.blogspot.com/ nouadresa de blog

    RăspundețiȘtergere
  4. "Sufletul meu traieste si te iubeste."

    Traieste...pentru ca iubesti! :)

    RăspundețiȘtergere
  5. In seara aceasta voi contempla luna, gandindu-ma la cuvintele tale magice!

    RăspundețiȘtergere
  6. Frumos scris!Imi place blogu si in special pozele.

    RăspundețiȘtergere
  7. Un pierdut spirit prin univers , cu trupul slab si ascutit asteptandu-si steaua .
    Asta am devenit ?

    frumos::X:X:X defapt tot ce ai scris e superb:)

    RăspundețiȘtergere
  8. Luna asta...Cata suferinta ii e dat sa vada...:) Frumoasa postare!

    RăspundețiȘtergere