joi, 7 octombrie 2010

Iubire în război

     O poveste tristă despre doi copii, asta mi-a spus mama în ultima mea noapte dinainte de război . Eu am insistat. Vroiam să-i ascult glasul și să-i simt mâna jucându-se in părul meu brun . Dumnezeu a ales povestea  . Ni se întâmplă lucruri în viață pe care de-abia  după ce s-au consumat le realizăm cu adevărat sau ajungem să le cunoaștem valoarea lor reală .
     Eroii din poveste, EL și EA , trăiau in lumea largă, peste tot unde îi trimitea destinul . Două lucruri  m-au impresionat la ei : fericirea si nefericirea lor .Acest paradox pornește de la regina sentimentelor - iubirea .Tot timpul mi-a fost greu să înțeleg, nici acum nu am înțeles și nici nu cred ca voi înțelege vreodată, cum atunci când există iubire pot să își facă loc atât de puternic, paraziți precum îndoiala și neîncrederea  .
     E puțin șocant ?
     Iți trebuie luni, ani să iubești și doar un minut sa urăști .
     EL și EA aveau o legătură specială, erau altfel . Se crease o conexiune intre sufletele lor, un fenomen nou și unic în Univers .Să nu te gândești că datorită acestui lucru formau cuplul ideal , dimpotrivă! Momentele  frumoase erau trăite cu intensitate maximă, cu dăruire și pasiune, micșorând lumea la un punct aflat în palma lor . Momentele de încercare ( triste ) însă , trăite de asemenea la cel mai înalt nivel, lumea devenind de această dată foarte mare ( uneori prea mare ) , atingerile transformându-se în sentimente negre, iar singurele lucruri care ieșeau la suprafață erau cele rele, păcate pământești, greu de digerat de către om , ușor de înțeles pentru Univers .
     Doi luceferi prinși între lumi cu dorința găsirii unui echilibru .
       Mi-am îndreptat atenția către fereastră. căutându-i pe cer . Eram sigură că îi voi zări la un moment dat, pentru simplul fapt că iubirea învinge .



       Nu m-am temut nicio clipa să-i aflu finalul pentru că el nu există .
       Mama se opri o secundă din povestit, dându-mi răgaz să mai visez, moment în care a izbucnit războiul . Stăteam pe strada principală, într-o clădire veche, proprietate a bisericii . Bunicul meu era un om foarte credincios, virtute care mi-a insuflat-o și mie.
      Zgomotele puștilor și sunetele provocate de bocancii soldaților alergând fără direcție au înghețat orice mișcare de om, țintuindu-i pe toți grămadă în casele lor, cu obloanele trase și cu spaima în sân .
     În ciuda  tuturor grozăviilor care se întâmplau în jurul meu, eu mă gândeam la EI, îi simțeam prin apropiere ... Mi-ar plăcea să-mi destăinuie din magia lor .
     S-a auzit un țipăt de jos . Am dat repede să vedem ce se întâmplase, mișcare pedepsită cu un glonț in piciorul meu stâng..și îi auzeam orice mișcare și simțeam fiecare gest, insă nu puteam să-i ajung la gânduri, unul dintre marile chinuri ale ființei, în miez de noapte, în frică și în sânge .


15 comentarii:

  1. atunci cand iubesti si ti-e greu sa o spui ... pentru ca el sau ea pastreaza distanta ... simti ca esti impuscat in picior, o vezi, dar nu poti ajunge la ea. Cu toate acestea taraste-te cu gandul la Dumnezeu si se poate ca Acesta s-o aduca pe ea la tine

    RăspundețiȘtergere
  2. (raspuns ptr comentariul tau)

    tu iti definesti secunda.

    RăspundețiȘtergere
  3. .... si totusi, dragostea a existat si in timpul razboaielor. asta e dovada suprema ca dragostea invinge tot

    RăspundețiȘtergere
  4. Cand intru pe blog deja parca simt cadura si mirosul specific ( cred ca de la creierele noastre incinse :-> ) din laboratorul de info si privirile a cel putin zece baieti care stateau langa noi!!! Miss you, cioco. Si bineinteles ca postarea e superba, iti taie respiratia apoi, ca si cand e ultima gura de aer pe care o iei, o savurezi cu toata fiinta.

    RăspundețiȘtergere
  5. Buna ziua, dorim sa va facem o propunere comerciala! Daca sunteti interesat trimiteti un e-mail la office@falvorotarybids.ro.

    RăspundețiȘtergere
  6. Cand am citit asta, m-am simtit de parca as fi citit primul capitol al unei carti. Un prim capitol ce suna promitator. Ma indemna sa-l citesc pe urmatorul, si pe cel de dupa el..

    RăspundețiȘtergere
  7. cred că un adevărat progres al omenirii ar fi citirea asta de gânduri. să poţi pipăi gândurile celor din jur cum şi când vrei.
    cred că ne-am întoarce la frumuseţea primordială.
    nudul ar domina.
    nu ar mai exista intimitatea.probabil aşa nici îndoiala şi neîncrederea,zic.

    RăspundețiȘtergere