miercuri, 24 iulie 2013

În loc de „Noapte bună”

Acolo 
unde
cândva era liniște
acum e gol.
Mă uit în jur
și totul îmi zice că ar trebui
să fie frumos,
dar, în sufletul meu
nu se simte așa.
6 luni 
sunt azi,
de când inima mea
e închisă 
în întuneric,
e prinsă
în lanțuri.
4320 de ore
pierdute
pe apa sâmbetei.
Nu e nimic,
au mai rămas încă
12960
de ceasuri
în care să sper,
să plâng,
să-mi recapăt ființa..
Ăsta e termenul final,
așa am auzit și eu de la alții..

Să fiți fericiți voi și pentru mine!

5 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu înțeleg, de ce a mai fost scris comentariul...doar ca mai târziu să fie șters?

      Ștergere
    2. logic. am razvratiri emotionale din ora in ora.

      Cand ceasul ora doispe bate,
      Scriu comentul si-l trimit,
      Iara cand e unu jumatate,
      Il sterg razand ca un cretin.

      PS: glumesc, stii nu? :)

      Ștergere
    3. Din fericire reușesc să le citesc, așa că ștergerea lor e cam inutilă. Mi se pare cel mai ok ca odată ce ai gândit/spus ceva, să îți asumi până la capăt ideea. Chiar dacă pe parcurs e posibil să îți schimbi părerea, spui simplu, te corectezi s.a.m.d. Lumea se schimbă foarte repede, ne-am cam obișnuit cu asta..

      P.S. E bine că râzi. Așa pot să râd și eu puțin :)

      Ștergere
  2. Finalul e mult prea trist. Nu ar trebui sa astepti ca cineva sa fie fericit in locul tau. Pentru ca exista un gram de fericire pastrata pentru fiecare dintre noi. Trebuie sa tii cu dintii de el, de ceea ce iti apartine.

    RăspundețiȘtergere