marți, 30 iulie 2013

Un vis, o iluzie

Seară de iulie cu cer înnorat. O casă pustie. Un suflet îngândurat. În tabloul din spatele meu poposesc îndrăgostiți zâmbind pe ritmuri franceze. Eu, doar o străină. Aroma licorii ce o sorb mă poartă pe un tărâm idilic, forțându-mă să cred din nou în culoarea iubirii.  Un buchet de flori ofilit mă încearcă cu amintiri dureroase.. Nu în seara asta, frumoaselor. E momentul meu să visez, chiar și pentru foarte puțin timp. Aerul rece pătrunde în cameră împrăștiind un ușor miros de lavandă. Vuietul orașului se împletește cu sunetul din difuzor dictând o atmosferă misterioasă. Sunt într-un fotoliu și îmi privesc viața. Îmi lipsește o pisică.
***


Poezie, aventură, muzică bună, suflet lângă suflet.



Un comentariu:

  1. Nu doare Cerul, nu doare oxigenul, nu doare necesarul ? Pari atat de obosita de zei si de iluzii.

    RăspundețiȘtergere